Cantecul sabiei este al patrulea roman din seria de succes Ultimul regat scrisa de Bernard Cornwell, o cronica a istoriei Angliei de la inceputurile sale, ?la fel de captivanta ca Urzeala tronurilor, dar inspirata din evenimente reale? (The Observer), serie care a stat la baza unui exceptional serial de televiziune realizat de BBC.
La mjlocul secolului al IX-lea, fiorosii danezi navalesc pe pamantul britanic, dornici de jafuri si cuceriri. Regat dupa regat cad prada invadatorilor nemilosi, pana cand unul singur ramane. Astfel, soarta intregii Anglii si cursul istoriei ajung sa depinda de un singur om, de un singur rege. Bernard Cornwell scrie o serie istorica si de aventuri exceptionala, o serie de romane despre curaj, tradare, datorie, devotament, maretie, dragoste si lupta, asa cum se vad prin ochii unui tanar razboinic, a carui loialitate este impartita intre doua lumi.
Bernard Cornwell descrie scenele de batalie mai bine decat orice alt autor pe care l-am citit vreodata, clasic sau contemporan. ? George R.R. Martin
Din seria Ultimul regat fac parte:
? Volumul 1: Ultimul regat
? Volumul 2: Calaretul mortii
? Volumul 3: Stapanii nordului
? Volumul 4: Cantecul sabiei
? Volumul 5: Tinuturi in flacari
? Volumul 6: Moartea regilor
? Volumul 7: Lordul pagan
? Volumul 8: Tronul gol
? Volumul 9: Razboinicii furtunii
? Volumul 10: Purtatorul tortei
? Volumul 11: Razboinicii lupilor
Fragment din romanul "Cantecul sabiei" de Bernard Cornwell: ?- Te-ai dus pe pamantul lui Guthrum ca sa vorbesti cu un mort, dupa care ai venit la mine. De ce? - Fiindca Bjorn a spus ca si tu vei fi rege, murmura Aethelwold. Am ridicat o mana pentru a-l face sa taca si am privit nelinistit spre usa, parca asteptandu-ma sa vad pe cineva tragand cu urechea din intunericul camerei alaturate. Stiam ca Alfred avea spioni printre servitorii mei si banuiam cine erau, dar nu eram complet sigur ca-i identificasem pe toti, motiv pentru care trebuia sa am grija sa-i tin departe de camera in care eu si Aethelwold stateam de vorba. Chiar si asa, nu era intelept sa spui cu glas tare astfel de lucruri. Gisela incetase sa toarca si se uita la Aethelwold. Si eu ma uitam la el. - Ce-a spus? l-am iscodit. - A spus ca tu, Uhtred, vei fi incoronat rege al Merciei. - Ai baut? - Nu, zise el. Doar bere. Aplecandu-se spre mine, continua: Bjorn cel Mort doreste sa stea de vorba si cu tine, ca sa-ti dezvaluie ce soarta te asteapta. Noi doi, Uhtred, vom fi regi si vecini. Zeii vor asta si au trimis un mort pentru a mi-o spune. Aethelwold tremura putin si transpira, insa nu era beat. Ceva il speriase si-l facuse sa ramana treaz, iar asta m-a convins ca zicea adevarul. Ei vor sa stie daca esti dispus sa-l intalnesti pe mort, urma el, iar daca da, vor trimite pe cineva dupa tine. Am privit-o pe Gisela, a carei fata era lipsita de orice expresie. Am privit-o in continuare nu pentru ca asteptam un raspuns de la ea, ci pentru ca era frumoasa, foarte frumoasa. Daneza mea bruneta, minunata mea Gisela, mireasa mea, iubirea mea. Probabil ca-mi ghicise gandurile, fiindca pe chipul ei prelung si grav aparu un zambet. - Uhtred va fi rege? intreba ea curmand tacerea. - Asa spune mortul, zise Aethelwold pe un ton sfidator. Iar Bjorn a auzit asta de la cele trei surori. Se referea la cele trei ursitoare, cele trei surori care ne tes destinul. - Uhtred va fi regele Merciei? starui Gisela neincrezatoare. - Iar tu vei fi regina, spuse Aethelwold. Gisela ma privi intrebator, insa nu i-am dat nici un raspuns. Ma gandeam ca, intr-adevar, Mercia nu avea rege. Cel batran, o corcitura saxona in lesa daneza, murise si nu avea urmasi, iar regatul era impartit intre danezi si saxoni. Pe de alta parte, fratele mamei fusese ealdorman in Mercia inainte de a fi ucis de galezi, asa ca aveam sange mercian. Era o idee care merita mai multa chibzuinta. - Cred ca ar fi bine sa auzi ce are mortul de zis, spuse Gisela cu gravitate.
- Daca vor trimite dupa mine, o voi face, i-am fagaduit. Si chiar aveam de gand s-o fac, pentru ca un mort vorbise, spunand ca urma sa fiu rege. Alfred sosi o saptamana mai tarziu, zi frumoasa, cu cer albastru, cand soarele amiezii atarna jos deasupra pamantului rece. Lisite, gainuse-de-balta si cufundaci lipaiau pe marginile canalelor prin care Temes curgea domol in dreptul insulelor Sceaftes Eye si Wodenes Eye, in vreme ce o multime de sturzi si de mierle vanau viermi si melci pe noroiul inghetat de pe Sceaftes Eye. Eram acasa, la Coccham, la marginea Wessexului, unde Temes curgea spre Lundene si mare. Asta era casa mea de doi ani incoace. Eu, Uhtred, senior din Northumbria, razboinic exilat, devenisem constructor, negustor si tata. Il slujeam pe Alfred, regele Wessexului, pentru ca asta doream, nu pentru jurasem credinta. Iar Alfred imi daduse o sarcina - sa-i construiesc un nou burg la Coccham. Burgul era un oras transformat in fortareata, si Alfred planuia sa impanzeasca regatul cu astfel de cetati. De-a lungul hotarelor Wessexului, pe tarmul marii, pe rauri si in mlastinile care margineau salbaticia Cornwalumului se ridicau ziduri de aparare.?
Cărți,multe cărți.
