„Maeterlinck e una din vechile mele iubiri poetice, una dintre cele decisive. Poemele în vers liber din Sere calde, eliberate de constrângeri formale, au dat astfel cale liberă spre o ciudată primitivitate și obscuritate. Era prima dată când, inima mea, până atunci mai apropiată de suprarealism și de dicteul automat, a simțit o boare caldă („Duceți-vă prin ungherele cele mai calde…” e îndemnul repetat al poetului), o determinare de a se ocupa nu atât de cuvinte și de hazardul care le regiza punerea în pagină, ci mai curând de misterul destinului care însuflețește unicitatea noastră pe pământ.” – Constantin Abăluță