Se poate afirma, fără putință de tăgadă, că Eminescu a fost și în ordinea prozei literare un meșteșugar tot pe atât de iscusit și de strălucitor că și în ordinea poeziei. Nu numai pentru că amândouă tulpinile își trag ființa din aceeași unică rădăcină, dar și pentru că el a turnat în amândouă tiparele o aceeași esență subtilă și pentru că a urmărit, cu aceeași râvnă, să transpună, precum în versuri, ecourile experiențelor sale biografice. Rod, deopotrivă, al temperamentului său înnăscut, altoit cu toate lecțiile vieții, culturii și peisagiilor prin care a străbătut, proza literară a lui Eminescu poate fi urmărită, pas cu pas, în întregimea și desăvârșirile ei succesive, la fel ca și poezia. Colecția „Marii Clasici“ subsumează textele autorilor pe care istoria literaturii române i-a transformat în mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora ântr-o constrângere plăcută… Pentru a ieși din acest paradox, am însoțit fiecare dintre capodopere cu o fișă biobibliografică și un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv și o selecție a celor mai inspirate fragmente de analize și comentarii literare.
Cărți,multe cărți.
