George Banu scrie despre o istorie ce se conjugă la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altădată, luminate de candelabrele maiestuoase, a căror splendoare frapează și astăzi. În teatru, în marile montări care au rămas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Șerban, candelabrul ghidează emoția spectatorului în noaptea pe care artiștii încearcă să o reînvie. Pentru George Banu, candelabrul este un rege decăzut, el este astrul nopții, el marchează frumusețea unei dispariții anunțate, el e cel care sfidează prin excelență economia, rațiunea, oportunul, cel care reușește să recompună somptuos un trecut nostalgic, melancolic. Astăzi, candelabrul își face simțită prezența tocmai prin absență, iar în ultima sa carte, O lumină în inima nopții, George Banu ne conduce prin viața intimă a rafinamentului, a eleganței, a luminii de altădată.
Cărți,multe cărți.
