Spre deosebire de ?totalitarismul? de tip sovietic, national-socialismul ramâne în foarte mare masura recalcitrant la mijloacele analizei politice si ideologice. El ramâne în adâncurile lui de-a dreptul ?inexplicabil? si nu conteneste, astfel, sa bântuie constiinta moderna ca un soi de ?posibil? vesnic în potenta, deopotriva retras si iminent, în societatile noastre. Fiindca national-socialismul nu s-a înfatisat niciun moment ca o politica determinata ? chiar daca ?ideologia? lui, aceasta da, era asa pe deplin ?, ci ca adevarul politicului. Prin chiar asta el a expus în plina lumina, si la fel de iute a întunecat-o, esenta ne-politica a politicului, pe care nicio ?politologie?, si nici macar o filozofie politica, nu este în masura sa o atinga. (...)
Heidegger, prin faptul ca proiectul sau pe parcursul anilor ?30 este în mod explicit ?depasirea? esteticii, ofera un acces privilegiat, si poate ca singurul acces posibil, la esenta politicului pe care o mascheaza si o dezvaluie totodata national-socialismul.
Cărți,multe cărți.
