După „epoca drepturilor”, despre care vorbea N. Bobbio în 1990, se naşte epoca pretenţiilor: creşterea explozivă a drepturilor şi eliminarea îndatoririlor creează dezechilibre; noţiunea de obligaţie se lichefiază. Dreptul (real sau presupus), separat de responsabilitatea inerentă, devine factor de dezagregare şi armă îndreptată spre celălalt. Ideea că libertatea individuală este suficientă pentru a ţine laolaltă societatea se dovedeşte a fi un vis deşart. Se impune regăsirea semnificaţiei şi temeiurilor reale ale drepturilor, evitând trei erori: individualismul libertar, care face din eu o insulă; aplicarea indiscriminată a tehnicii la viaţa fizică (biopower); reducerea omului la o simplă fiinţă biologică. În schimb, tradiţia iuspersonalismului, bazată pe ideea de persoană şi de natură umană, ne oferă o cale solidă şi modernă. Despre autor: Vittorio Possenti (n. Roma, 1938) abandonează studiile tehnice pentru a se dedica filosofiei, într-o epocă în care acestei discipline i se prevedea sfârşitul. Profesor la Universitatea Catolică din Milano şi la Universitatea din Veneţia, membru al Comitetului Naţional de Bioetică pe lângă Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale, ţine seminarii şi conferinţe, coordonează sau colaborează la diverse edituri şi reviste, fiind autorul a 25 de volume şi al câtorva sute de articole pe teme de filosofie, etică şi politică. Atras de tânăr de epistemologia fizicii şi de logica ştiinţei (A. Einstein, P. W. Bridgman), întâlneşte la 20 de ani lucrările lui Maritain şi Toma de Aquino, din care intuieşte şi dezvoltă posibilităţile speculative şi eliberatoare incluse în revelaţia creştină.
Cărți,multe cărți.
