Istorii care par a fi ilegitime din perspectiva Occidentului, care sint aparte si care, prin asta, evita tendinta principala a modernitatii, si anume universalizarea. Eu, de aici, vad lucrurile altfel. Nu este permis sa tratam ad acta modul spectaculos prin care s-a ajuns la socialism. Socialismul a scos la iveala in chipul cel mai limpede si mai evident tendintele nihiliste din sinul modernitatii. Daca nu avem urechi pentru logos-ul unui socialism letargic, iar in momentul de fata nici Occidentul si nici Europa de Est nu par sa aiba capacitatea de a auzi vocea acestui logos, atunci fie avem de-a face cu o miscare fara repetitie, ceea ce ar fi nihil-ul insasi - "sa nu fi voit Dumnezeu repetarea, nici lumea nu ar fi fost facuta vreodata" - , fie este vorba de o iterare disfunctionala, o repetitie fara viata, a formelor moarte. Occidentul nu poate avea urechi pentru asta. Nietzsche avea in fond dreptate: "Pentru lucrurile la care n-ai acces printr-o experienta traita, n-ai nici urechi". Spre deosebire de aceasta, Europa centrala si orientala nu vrea sa aiba urechi pentru a auzi. Dorim sa auzim doar ceea ce ne-a fost multa vreme interzis sa auzim. Situatie de inteles, in ultima instanta. Cunoastere de sine, idei proprii, a sti cine este aceasta persoana, omul modern - poate individul de astazi nici nu are alta cale sa abordeze aceste teme, decit aceea care trece prin nihilism, sau prin repetatele tentative iluzorii de depasire ale acestuia. Mihaly Vajda
Cărți,multe cărți.
