Satisfacerea neingradita a nevoilor instinctuale ale omului este oare compatibila cu limitarile impuse de progresul civilizatiei? Lansata de Freud in celebrul text Disconfort in cultura (1930), intrebarea este reluata peste un sfert de veac de catre Herbert Marcuse, eminent filosof din Scoala de la Frankfurt. In vreme ce Freud ofera un raspuns pesimist, vorbind despre inevitabila subjugare a instinctelor umane de catre societatea represiva, Marcuse intrevede o cale de imblanzire a agresivitatii Civilizatiei prin forta unificatoare, vitala si ludica a Erosului. Solutiile de emancipare sugerate de catre Marcuse au influentat profund miscarile studentesti, ecologice, anticolonialiste sau de eliberare sexuala din ultima jumatate de secol. De aceea interesul pentru criticile sale trece dincolo de stiintele socio-umane, inspre toti cei ce vor sa inteleaga mecanismele alienante ale ?societatii abundentei".Acest eseu foloseste categorii psihologice, deoarece ele au devenit categorii politice. Exista procese psihice, altadata autonome si identificabile, care sunt absorbite de functia individului in stat - de catre existenta sa publica. Problemele psihologice se transforma asadar in probleme politice.Herbert MarcusePornind de la Freud si de la traditia eliberatoare a filosofiei si culturii, Marcuse schiteaza tabloul unei civilizatii in care alienarea si reprimarea sunt inlocuite de dimensiunea libidinala si nealienanta a muncii, jocului si sexualitatii libere si deschise, toate acestea conducand mai departe catre emancipare si fericire.Douglas Kellner, editor al seriei The Collected Papers of Herbert Marcuse.
Cărți,multe cărți.
