Printre toate romanele si nuvelele lui Balzac, Verisoara Bette este, poate, opera sa exemplara sub raportul dramatismului - concept, de altfel, definit cu o oarecare insistenta, de Balzac insusi: ?O drama este o suita de actiuni, de discursuri, de miscari care se precipita catre o catastrofa?. (...) ?Dramatismul? (care place atat de mult si cititorului de azi, si care va placea, probabil, si cititorului din viitor) trairilor acestor personaje, ale caror pasiuni ajung pana la monomanie, este inextricabil sustinut de dramatismul unor evenimente ?exterioare?, in care sunt implicate mari categorii umane, evenimente pe care ele nu le pot controla, dupa cum nu-si mai pot controla, la un moment dat, propriul comportament, mai mult sau mai putin bine strunit in primele lui date, dar care se deregleaza, se deterioreaza pana la a deveni monstruos si a iesi din zona umanului. Procesul acesta, lent la inceput, aproape invizibil, devine tot mai evident, ?accelerandu-se?, ?precipitandu-se? spre ?catastrofa? finala.
Cărți,multe cărți.
