Asa cum apare el in realitatea veacului Luminilor, libertinul nu este, nici in primul rand si nici in mod fundamental, un scelerat, o faptura imorala si vicleana ce profita de credulitatea ?oamenilor de bine? pentru a-si satisface poftele marsave, ci un ?filosof", un ?liber-cugetator?, un om care, in sfarsit, a ajuns la maturitate, adica a ajuns sa nu mai ia drept litera de lege, precum copiii, tot ce aude spunandu-se in jurul sau despre lume, despre ce este bine si ce este rau, pentru a gandi cu propriul sau cap. Sapere aude - ?indrazneste sa stii?: aceasta e deviza omului Luminilor. Or libertinul este una din incarnarile celui care a indraznit sa mearga pe calea cunoasterii si, consecvent cu stiinta la care a ajuns, si-a ales o linie de conduita, o ?morala?.
Cărți,multe cărți.
