?In 1795, Jane Austen a scris un roman epistolar intitulat Elinor and Marianne, care atesta, fara echivoc, admiratia sa pentru opera lui Richardson. In 1797, ea va reveni asupra acestei prime versiuni, renuntand la tehnica epistolara. Dupa alte revizuiri, in 1809, acest roman va fi publicat in 1811 sub titlul Sense and Sensibility (Ratiune si simtire). Mai mult chiar decat trecerea, in plan formal, de la structura epistolara la proza analitica, in intervalul mentionat se produce o mutatie esentiala in viziunea lui Jane Austen asupra existentei si, mai cu seama, asupra universului ei romanesc. Antinomia unor facultati si a unor pulsiuni, pe care, in cadrele unui neoclasicism minor, Jane Austen reuseste sa nu o adanceasca, ci sa o atenueze, [...] era reprezentata, in prima versiune a romanului, in ipostaza neoumanista a «sufletului frumos» care isi domina sciziunea si aspira la integrarea armonioasa a pulsiunilor divergente.?, Cornel Mihai Ionescu
Cărți,multe cărți.
