Rosu si negru

?Pentru Julien Sorel, personajul principal din Rosu si Negru, sensul existentei se dovedeste, in cele din urma, a fi «goana dupa fericire», prin cultivarea eroica si tragica a cunoasterii de sine. Fericirea este iubirea in sfarsit cucerita, adica traita si inteleasa totodata. In acele puncte nodale in care procesele psihologice se manifesta in mod imprevizibil (chiar pentru insusi personajul care le traieste), Stendhal renunta la mijloacele clasicei «analize psihologice», explicite si explicative, recurgand fie la notatia cea mai neutra, la un fel de «grad zero al scriiturii», fie la hiatus, la tacere, discontinuitate ce urmeaza a deveni, prin activitatea cititorului, vie si substantiala continui tate.Format sub influenta «Secolului Luminilor», romantic si realist in spiritul timpului sau, Stendhal este si unul dintre primii inventatori ai romanului modern.? Irina Mavrodin