Romanul Guermantes reprezinta cazul exemplar al ma ximei extensii prin care un nume ?diafan? poate emana din sine o ?lume? halucinant de reala si, in consecinta, o grandioasa construct ie narativa (?Numele Guermantes era ca un cadru de roman...?) menita sa ilustreze, in chip memorabil, ipoteza cu privire la o anume autonomie a fictiunii. Acest nucleu, in vesnica pulsatie, reprezinta, in acelasi timp, ?o ultima iluzie de spulberat?: intr-adevar, numele magic ?Guermantes? se va volatiliza intr-o dimineata spectrala, - ?matineul ducelui de Guermantes?, din ultimul roman al ciclului.
Cărți,multe cărți.
