?Romanul Guermantes reprezinta cazul exemplar al maximei extensii prin care un nume «diafan» poate emana din sine o «lume» halucinant de reala si, in consecinta, o grandioasa constructie narativa («Numele Guermantes era ca un cadru de roman...») menita sa ilustreze, in chip memorabil, ipoteza cu privire la o anume autonomie a fictiunii. Acest nucleu, in vesnica pulsatie, reprezinta, in acelasi timp, «o ultima iluzie de spulberat»: intr-adevar, numele magic Guermantes se va volatiliza intr-o dimineata spectrala, - matineul ducelui de Guermantes, din ultimul roman al ciclului.? - Cornel Mihai Ionescu
Cărți,multe cărți.
