Taramul lamailor

ISTORIA ITALIEI PRIN CITRICE DE LA VATICAN LA MAFIA Povestea plina de culoare a lamailor si o neasteptata istorie culturala, politica si morala a Italiei, de la sosirea citricelor in Calabria, in secolul al II-lea, la dominatia araba din Sicilia din veacul al IX-lea, pana la slow food si studiile genetice ale secolului XXI. Serbet din lamai verzi de Amalfi, inecat in miere si amestecat cu zapada - Intre pomello si mandarine - Fructe curioase - Colectionari de citrice in Toscana renascentista - Meniu pentru papa - Potirul de aur al lamailor amare - Portocale scufundate in apus de soare - Aurul verde al Calabriei si cele mai valoroase citrice - Chinotto - fructul protejat al Liguriei In cele din urma, am coborat si ne-am retras in incantatoarea bucatarie cu vedere spre lac, unde Gandossi ne-a tratat cu limoncello in nuante de ocru, preparat in casa dupa o reteta locala. Limoncello a la Gandossi Pentru un litru de limoncello, Gandossi foloseste douazeci si patru de lamai - ideal cat se poate de proaspete si usor verzui. Curata fin doar partea galbena a cojii, pe care o pune intr-un recipient inchis ermetic, impreuna cu un litru de alcool de 95%, cumparat foarte ieftin de la supermarket. Unii sustin ca amestecul trebuie lasat doua saptamani, dar Gandossi este de alta parere. El crede ca alcoolul extrage aproape imediat aroma lamailor, asa ca le lasa la macerat doar douasprezece ore. Apoi prepara un sirop din 1,6 litri de apa cu 1,2 kilograme de zahar, fierband si amestecand continuu pana la dizolvarea completa. Siropul se raceste pana la temperatura camerei, dupa care il adauga peste alcoolul cu coaja de lamaie. In final, strecoara si arunca resturile de coaja.Gandossi a adus doua paharute pe care le-a umplut cu limoncello preparat cu numai o zi in urma. Bautura nu avea nimic din siropul dulceag servit in restaurantele frecventate de turisti; o bautura pentru adulti, foarte tare, dar innobilata de gustul bogat, exotic si intens al lamailor. Cu ce alta licoare sa inchini paharul - pentru lamai si extraordinarul lor succes, dintr-un capat in altul al Peninsulei Italice?! * Era inceput de noiembrie, iar uleiul care picura dintr-o teava subtire, la capatul zilei de lucru, avea un luciu inchis la culoare. Veritabil aur verde, cel mai pretios ulei, folosit exclusiv in industria atat de profitabila a parfumurilor. La sfarsitul culesului, in decembrie, fructele sunt galbene, iar uleiul auriu extras este potrivit doar pentru aromatizare, in cofetarii si patiserii. Indiferent de data culesului, extractia ramane intotdeauna un proces extrem de lent, iar dintr-o suta de kilograme de bergamote proaspete se obtin doar cinci sute de grame de ulei esential. Autor: Scriitoare si jurnalista britanica, Helena Attlee lucreaza in Italia de mai bine de treizeci de ani, subiectele ei predilecte fiind gradinile si istoria. Colaboreaza cu numeroase reviste pentru care scrie articole pe teme de arhitectura, design interior si, desigur, gradini. Sustine conferinte cu tematici diverse din domeniul istoriei gradinilor si al peisagisticii si, in colaborare cu o agentie turistica de profil, concepe si conduce tururi de vizitare a unor gradini si parcuri celebre din Italia, Portugalia si Marea Britanie. Printre cartile ei se numara Gradinile Italiei: O istorie culturala, Gradinile Portugaliei, Gradinile Japoniei, Gradinile particulare ale Italiei: O privire din interior.