Veți întreba probabil curioși și pe bună dreptate..."Și? Ce s-a întâmplat cu povestea? Sunteți împreună?" Noi ne trăim realitatea, vouă va dăruim povestea. Cartea se citește pe nerăsuflate. O inspirație și o expirație. Atât. Apoi e numai liniște... Azi mi-am lăsat sufletul acasă. Era prea obosit de atâta materie ce nu cunoaște gravitația. Mi-am lăsat aripile acasă. Am vrut să navighez prin lumea asta mare fără minunile zilnice. Mi-am lăsat visele pe pernă. Să se aerisească în răcoarea dimineții eterne. Mi-am lăsat tâmplele acasă. Sunt prea gânditoare de când am ieșit în lume fără armuri. Mi-am lăsat veșnicia pe prag, că să mă aștepte resemnată. Am plecat așa prin lume îmbrăcată în tine. Poate că e mai bine așa. Fără regrete sau gânduri cuminți. Mi-ar plăcea să fii și tu acum, aici, cu mine. Îmbrăcat în tine. Să ne asortăm la dungă viețile astea zălude și complicate Mi-am lăsat sufletul acasă. În viața asta am ajuns acasă de câteva
Cărți,multe cărți.
