„ Grazia este un român deopotrivă spectaculos şi profund, epic în sensul tare , dar şi poetic, ficţional, autoficţional şi mistificţional în acelaşi timp . O carte bogată în referinţe livreşti menite să stimuleze şi să amplifice perspectiva cititorului. Dintr -un fel de narcoză a iubirii se nasc cele patru poveşti de dragoste – corespunzătoare capitolelor cărţii –, cele patru graţii Iulia, Cezara, Alina şi Rosa . Erotismul discret fuzionează cu pulsiunile onirice vii şi seducătoare pentru a da naştere unei dimensiuni spaţiale noi, greu de recunoscut, cu toate că evenimentele povestite se petrec în oraşe precum Viena , Florenţa, Iaşi, Constanţa şi Roma . Grazia este contopirea fericită dintre grazie şi graţie, dintre recunoştinţă şi recunoaştere a celor care , pentru a putea trăi cu adevărat, trebuie să se strecoare unii în mintea celorlalţi. Această carte scrisă şi trăită de Mircea Ţuglea este, după ştiinţa mea , unul dintre puţinele romane cu accente textualiste în măsură să se adreseze marelui public, nu doar celui deprins cu strategiile narative ale postmodernităţii.” - Şerban Axinte