„Cred că Liviu Rebreanu a scris după un program propriu, care ținea seama de orizontul de așteptare și de gustul publicului, și în egală măsură de exploatarea propriei experiențe în sens strict, biografic, și în sens larg, de acumulare culturală. […] Perechea de romane contradictorii ale răscoalelor (Crăișorul și Răscoala) arată un autor sensibil la mișcările subterane, ce jalonează istoria europeană într-un secol al maselor. Cert, cele două romane ar trebui revizitate în lumina adusă de noile abordări ale istoriei secrete: răscoala din 1784 și legăturile lui Horea cu masoneria, mecanismul declanșator al însângeratului an 1907 ce a combinat servicii secrete, planuri imperiale, interese politice oculte.” - Elisabeta Lasconi
Cărți,multe cărți.
