Demonii

Răul este în exterior și, în egală măsură, în noi înșine. În fiecare dintre noi - și, poate, de aceea, în romanele lui Dostoievski nu poți găsi un personaj complet "nevinovat" sau "pur". Traducerea revizuită și actualizată semnată de Antoaneta Olteanu oferă un nou titlu de referință al colecției  RAO Clasic. Demonii reprezintă un apogeu al figurilor imperfecte și întunecate, angrenate în lupta pentru identitate, valori morale, moarte, voință, dragoste carnală sau dragoste spirituală, lăcomie, libertate, obsesie, rațiune, credință, suicid. Lupta pentru tot ceea ce reprezintă omenescul, de fapt. Așa cum scria Harold Bloom, Dostoievski, "acest Shakespeare al romancierilor, își înzestrează personajele cu o intensitate a trăirii pe care doar operele Marelui Will au atins-o și, în plus, le face să poarte povara rușinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil să-l realizeze" Roman politic, dramă psihologică și tragedie la scară largă, Demonii este adesea considerat o alegorie profetică a consecințelor catastrofale ale nihilismului moral apărut în anii 1860 în Rusia, sub influența modernității occidentale. Un oraș fictiv de provincie este cuprins de haos când devine centrul unei tentative de revoluție orchestrată de tânărul conspirator amoral Piotr Stepanovici Verhovenski, fiul unui liberal de modă veche, alături de Nikolai Stavroghin, un moșier rafinat și misterios, cu o latură întunecată. Împreună, cei doi se folosesc de inginerul Kirillov, care crede că prin sinucidere poate deveni Dumnezeu, de fostul student Satov, care-și trădează convingerile revoluționare devenind slavofil, și de oricine altcineva, în acțiuni ale căror rezultate par a fi doar scandalul, crima și tragedia.