O insulă care nu există pe hartă, dar a cărei existență nu e umbrită de nici o urmă de îndoială. N-o găsim în manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscută. În acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se împletește cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul și ironia blândă. Prinți drepți și luminoși conviețuiesc în mod firesc cu președinți, cronicari și proroci, cu un stăpân al albinelor și un motan vorbitor. Conform unei prorociri străvechi, Insula e amenințată de mari încercări. Va reuși oare să supraviețuiască, atunci când pământul va începe să se cutremure sub picioarele locuitorilor ei? „În timp ce lucram la romanul Laur, am fost vraci, «om al lui Dumnezeu», pelerin și călugăr. Acum, un deceniu mai târziu, m-am încumetat să devin cronicar – și am simțit cât de mare e povara celor care consemnează faptele trecătoare. Istoria e unul dintre numele experienței. În cele din urmă, din viață rămâne numai istoria. Romanul e dedicat, firește, doar unei bucăți de uscat, dar, asemenea unei picături de apă, oglindește mult mai mult.” — EVGHENI VODOLAZKIN
Cărți,multe cărți.
