Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondența fictivă dintre autoare și șefa Biroului Documente Secrete din temuta Direcție Generală a Presei și Tipăriturilor (Cenzura), care în anii ’70 mergea personal la fabrica de hârtie să ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) și care, înainte să fugă din țară în 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, după patruzeci de ani, îl pune la dispoziția cercetătoarei. Întreaga activitate a unui cenzor – meserie ingrată, despre care era interzis să vorbești – este rezumată în acest caiet-jurnal, ce dezvăluie nu doar structurile instituției cenzurii, ci și viața de culise, cu frământările, revoltele și culpabilizările celor care decideau soarta cărților. Sunt doar cinci luni din viața cenzoriței Filofteia Moldovean, dar atât de dense, încât ne dau imaginea aproape completă a acestei instituții misterioase. De profesie cititori și vânători de greșeli ideologice, asaltați de sute de manuscrise, de termene drastice de predare și sancțiuni amenințătoare, cenzorii își pierd identitatea și, măcinați adesea de nevroze și alte boli, își caută vindecarea inclusiv prin scris. Operele lor – caietele de cenzor –, autocenzurate sau nu, trebuiau obligatoriu să dispară. Nu s-a păstrat niciun asemenea document în arhive, încât Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenușa tuturor la un loc.
Cărți,multe cărți.
