„Miresmele unei livezi, zarea aburindă, fereastra închisă spre sine, dar deschisă spre freamătul unui crâng, portrete maleabile și atinse uneori de suflul angelicului, toate acestea (pre)zic o lume făcută în afara Eului. E spațiul seren, exterior frământărilor (dar care nu neagă posibilitatea vederilor penitențe), în care se afirmă o nouă morfologie a ființelor și a lucrurilor salvate prin reinventarea lor într-o altă limbă decât cea maternă. În „grai de-mprumut“, cum traduce Constatin Abăluță sintagma „langue prêtée“. În ultimii doi ani de viață, între 1924 și 1926, Rilke alege să scrie poezie în limba franceză. Au rezultat câteva sute de poeme incluse postum în volumul Poèmes français.” - Lucian Pricop
Cărți,multe cărți.
