In iatacul din turn e-ntuneric. Dar isi lumineaza chipurile cu surasurile lor. Pipaie-naintea lor, la fel ca orbii, care afla pe celalalt ca o poarta. Aproape ca niste copii care se-nspaimanta de noapte, se-ndeasa unii-ntr-altii. Si totusi nu se tem. Nimic nu mai e intre ei, care sa le stea-mpotriva. Nici ieri si nici maine; caci vremea s-a praibusit. Si ei infloresc acuma din ruinele ei. El nu-ntreaba: ?Cine ti-e sotul ?? S-au gasit doara, sa-si fie, unul altuia, neam nou. Au sa-si deie pan-la ziua, unul altuia, o suta de nume noi si-au sa si le ia-napoi, incet, cum ai scoate un cercel din ureche.
Cărți,multe cărți.
