„de la un timp, în fiecare zi de joi, în zona de corp, unde nu e nimic, îmi apare mama. seara, își dezbracă ochii, încet, e nevoie să aștept. e o mamă tristă de pe vremea oamenilor mari. poate nu este reală. durerea îmi va spune. are o voce de film și țipătul ei de pasăre limpede e fix în mijlocul universului. în fine, eram mici și aveam nevoie de frumusețe, de promisiuni, aceste forme simple ale extazului. (...)”
Cărți,multe cărți.
