O bănățeancă , născută în Tomești de Timiș , își așază la începutul cărții de debut un celebru cântec rusesc, grafiat în litere slavone, strecurând, ca o obsesie, o realitate ficționată, cu iz rusesc, uneori într -un joc de cuvinte , cum ar fi RASputin, alteori cu secvențe din piața centrală din Chișin ău , doldora și ea de aerul rusesc sau mai exact sovietic, încât , privindu -i ‘și portretul de pe coperta patru a cărții , ești tentat să spui că ai de a face cu o poetă de dincolo de Prut sau chiar cu o rusoaică convertită la aerul sas al pieței din Sibiu, și el plutitor prin poemele sale , sau la malurile Begăi , pline de trandafiri , ori prin București , capitala europeană excedată de aerul balcanic urât mirositor ca bocancul unui cerșetor . Nonșalanța îmbinată cu un soi de lehamite furată de prin filmele americane, noutățile sau reportajele apoetice, fuga prin texte croșetate parcă pe site - uri sau blog-uri, densitatea stărilor poetice mereu ratate , în stil douamiist, confesiunile făcute nimănui și tuturor, dar în primul rând sieși , toate la un loc fac din cartea poetei Moni Stănilă – postoi parovoz . confesiunile dogmatistei – o prezență editorială mai mult decât remarcabilă .
Cărți,multe cărți.
