Sonata Kreutzer este una dintre cele mai cunoscute povestiri scurte ale lui Lev Tolstoi. Interzisă la vremea publicării, face parte dintr-un ciclu de scrieri în care predomină temele morții, păcatului, căinței și renașterii morale. Este o analiză a societății la sfârșitul secolului al XIX-lea și a suferințelor îndurate în timpul căsniciei, provocate de diferențele dintre statutul bărbaților și cel al femeilor și de modul în care aceștia sunt educați. Este o meditație asupra trăirilor extreme la care este împins individul în viața unui cuplu, precum dragostea sau gelozia, care pot duce chiar la crimă. O melodramă care-și ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer își deapănă istoria în compartimentul unui tren. Un străin urcă și începe să spună povestea ciudată a unui destin. Și, deși aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rușinoase, toată lumea îl ascultă. E ceva hipnotic, straniu în confesiunea spusă pe îndelete, în vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va dispărea fără urmă. The New York Times Povestea lui Lev Tolstoi are momente de geniu dramatic; o viziune distructivă asupra căsătoriei crește odată cu gelozia pe care aceasta o hrănește, cu ură care parcă nu se mai termină, cu furia iscată la tot pasul. Viață sexuală ajunge și ea subiect al judecății marelui scriitor rus: de la întâlnirile teribiliste ale tinerilor, la ritualurile înfocate ale matrimoniului convențional. Viața printre femei și bărbați este o formă de eliberare pe care tinerii sunt învățați s-o accepte, chiar să o găsească naturală, grație convenției sociale. The New York Review of Books
Cărți,multe cărți.
