Jurnal - Lev Tolstoi

Pret:

Lei

Thomas Mann scria la centenarul nasterii lui Tolsoi: ''In el, omul a fost mai puternic decat artistul si neindoielnic mai puternic decat ganditorul''. Aceasta judecata, in trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoita sa se multumeasca insa cu mai putin. Fara a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume sa coboare in laboratorul ganditorului. Aceasta, pentru ca problemele reprezinta cea mai problematica parte a creatiei lui Tolstoi. Si pentru ca mai persista opinia potrivit careia artistul si omul ar putea fi desprinsi de ganditor. Poti sa crezi in relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi fata de ideile, sau, mai exact, fata de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. Nu poti sa nu recunosti insa organica lor osmoza de ansamblu. Ganditorul, artistul si omul alcatuiesc in cele din urma o indivizibila treime. In consecinta, voi izola de rest gandurile lui Tolstoi, numai si numai pentru ca cititorul sa nu izoleze restul de ele. Si nici sa nu izoleze intre ele etapele unei aceleiasi creatii - potrivit prejudecatii, decurgand din cea precedenta si completand-o, dupa care la inceput ar fi prevalat artistul, motiv de satisfactie pentru noi, si doar dupa aceea ar fi dominat ganditorul, intru enervarea noastra. Aparentele favorizeaza o atare diviziune; cu atat mai mult cu cat cele sase decenii de creatie se impart intr-adevar in doua perioade egale de cate treizeci de ani fiecare. (...) Personalitatea de geniu nu poate sa nu imprime tuturor activitatilor ale concomitente si succesive o superioara unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. ''Prima editie din Jurnalul lui Lev Tolstoi a aparut la Editura Univers, in doua volume (in anii 1975 si 1976 - vol. I: 1847-1895, vol. II: 1896-1910), incluse in colectia ''Corespondenta, memorii, jurnale''. Traducerea a realizat-o Janina Ianosi; prefata, tabelul cronologic, notele si comentariile - Ion Ianosi. Respectiva editie a reprezentat o selectie din textul integral al editiei academice rusesti Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (editie jubiliara). Din volumele 1-90 (Moscova-Leningrad, 1928-1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46-58 (aparute intre 1934 si 1958). Orientativ, am consultat si o editie de Opere in douazeci de volume (din 1965) - volumele 19 si 20. In alegerea textelor am urmarit devenirea si dominantele coplesitoarei personalitati a marelui scriitor, tinand seama si de interesele publicului cititor romanesc. Editia a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tiparita, fara specificarea datei, in 2000). Ea a urmat, cu unele renuntari si cateva completari, varianta initiala, dar si pe baza confruntarii textelor cu cele retinute intr-o selectie ruseasca ulterioara, in douazeci si doua de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah - ???????? ????????? ? 22 ????? (Moscova, 1985), Opere in douazeci si doua de volume, volumele 21 si 22. Am constatat cu acel prilej coincidenta intre majoritatea textelor retinute initial de noi si de alcatuitorul respectivei editii rusesti, dar si unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje ''teoretice'' mai ample, fie altele cu adresa recognoscibila doar de catre cititorii autohtoni familiarizati cu mediul specific vremii - in schimb, sunt omise atat detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, in genere legate de starea corporala, de sanatate ori boala), cat si multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascutisul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revolutiei, marxismului, socialismului). In ceea ce ne priveste, le-am pastrat si pe unele, si pe celelalte, in schimb nu am dorit - cu rare exceptii - sa incarcam selectia noastra cu expozeuri lungite, care oricum variaza idei cunoscute. Amintita editie rusa ne-a servit, mai degraba, pentru suplimentarea acribiei de care am incercat sa dam dovada inca din anii saptezeci ai secolului trecut. Am urmat aceeasi cale si la revederea si imbunatatirea textului pentru editia a III-a, finalizata, dupa alti cinci ani, prin bunavointa Editurii Ideea Europeana. Ce modificari am intreprins de la o editie la alta? In editia I cele doua volume au aparut decalat, la distanta de un an. In editiile II si III, ele formeaza - desi tot in doua volume - un text unitar urcand din 1847 pana in 1910. Gruparea notelor a suferit, de asemenea, schimbari: in editia I au mai fost reunite la sfarsitul fiecarui volum; in editia II - la finele cate unui an; in editia III se afla in subsolul fiecarei pagini, pentru ca trimiterea sa poata fi de indata confruntata cu sursa vizata. Astfel, aparatul critic a fost degrevat, succesiv, de cea mai intinsa parte a sa, grupajele de note, cu pastrarea a doua adaosuri finale: tabelul cronologic si indicele de nume. Intre ele si studiul introductiv se stabileste astfel un mai convenabil echilibru. Principalele schimbari treptate in traducere sunt de natura stilistica. In treizeci de ani evolueaza atat limba, cat si manui-torul ei. O anumita prea stricta conformare la litera originalului se cuvenea mladiata, nu in detrimentul, ci in avantajul sensului. Evident, expresivitatea unui jurnal e cu buna stiinta mai subiectiva, cu pasaje cateodata neglijente sau chiar relativ obscure, decat arta de fictiune indelung cizelata. Pe cat posibil, nimic din spontaneitate nu trebuia tradat, prin nici o ''literaturizare'', dar meritau cautate sporuri de adecvare la cerintele limbii romane. Pentru a da cel mai la indemana si simplu exemplu: celebra notatie obsesiva finala a multor zile, vestind nesiguranta zilei de maine, ''esli budu jiv'', tradusa in editia I ''daca voi trai'', am inlocuit-o prin expresia curenta ''daca mai traiesc'', prescurtat ''d.m.t.'' (adica: daca mai traiesc, voi continua insemnarile si maine). Am avut de solutionat o dificultate a echivalarilor de grafie, mai ales la numele proprii. Ea apare la toate limbile cu alt alfabet decat cel latin, - greaca, araba, chineza etc., - dar parca nicaieri nu e atat de neglijata ca in transpunerile din limbile slave cu grafie chirilica. Fiecare traducere din rusa ofera multiple probe. Regula prescrisa, a echivalarii fonetice, nu e limpede in situatia in care unele litere ori combinatii de litere nu au echivalent romanesc, iar indicatiile academice detaliate lipsesc. Iata, ar trebui transcris Aksakov, nu Axakov, dar e nefiresc ca Alexandru (tarii) sa nu ramana astfel, in locul originalului Aleksandr. Iodizarea, rostirea lui e initial ca ie, putea fi de asemenea trecuta cu vederea, de vreme ce s-a incetatenit Evgheni, nu Ievgheni, doar partial corect, intrucat si finalul i ar fi trebuit dublat prin inmuiere. Germana sau maghiara au la indemana j, care solutioneaza ambele aspecte. Aceasta litera rezolva lu-crurile si in interiorul cuvintelor. Or, acolo traducatorii autohtoni recurg deseori la inmuierea prin i. Nu totdeauna insa: se scrie Belinski si Bielinski, Turghenev si Turgheniev, Griboedov si Griboiedov, Dostoevski si Dostoievski etc. Ultima transcriere fiind acum incetatenita, in rand cu altele asemenea, macar sub acest raport ? al unui i care se aude in interiorul numelor -, am recurs la o unificare in consecinta, inclusiv ca sunet interpus intre doi e sau intre o si e. Aceasta, intrucat in rusa exista situatii in care nu se aude sau se aude adaosul i. N-am dorit sa neglijam fonetica celei din urma. Am transcris, asadar, Dunaiev, Raievski, Nikolaiev, deci Nikolaievici si Nikolaievna, dar si Andreiev (Andreievici), Alekseievici (de la Aleksei), Eremeiev, Matveiev, Sergheiev (Sergheievici); si tot astfel in denumirea unor localitati: Spasskoie, Nikolskoie - sau chiar termeni: ''svobodnoie'', ''russkoie'' s.a.m.d. Ne dam seama ca solutia e partiala, daca nu e aplicata si la litera initiala E (pronuntata Ie), care -repetam - in alte limbi e transcrisa Je; oricum, am incercat sa respectam principiul fonetic, dificil de aplicat consecvent in ro-mana. Cu timpul, Academia va reglementa, speram, situatiile de acest fel, pentru toate limbile cu grafie nelatina. Mentionam in privinta tehnicii notarii: parantezele drepte reprezinta interventiile operate de editiile ruse, explicatii, clarificari; parantezele oblice - interventiile noastre, in majoritate omisiuni; parantezele obisnuite ii apartin lui Tolstoi. Semnul de intrebare cuprins intre paranteze drepte marcheaza lipsuri in manuscris. Cifrele incluse in paranteze rotunde indica numarul ''pacatelor'' pe care si le reproseaza Tolstoi. In editiile II si III am renuntat la traducerea, in subsol, a expresiilor si citatelor in limbi straine folosite de autor, ele fiind cunoscute sau usor descifrabile. Am pastrat cifrele arabe si romane, asa cum sunt ele folosite de Tolstoi, ca si unele inconsecvente sau greseli ale sale in grafia cu litere drepte sau cursive, la nume proprii, localitati etc. (la nevoie, rectificate in note), precum si unele formulari eliptice, nu pana la capat limpezi. Am inlocuit literele drepte, intre ghilimele, in citarea titlurilor de carti, studii, articole, prin cursive fara ghilimele; de dragul disocierii, am pastrat dreptele intre ghilimele pentru titlurile de ziare si reviste. La datarile prescurtate de ani, am introdus, pentru limpezime, apostroful uzitat azi, desi nefolosit de Tolstoi: '86 s.a.m.d. Pentru notele anuale, tabelul cronologic si indicele de nume am folosit vastul aparat insotitor al editiei academice rusesti, iar la reverificare - unele precizari din editiile ulterioare. Am unificat prefetele initiale intr-una singura, prescurtata si modificata. Ea fusese complet lasata deoparte in alcatuirea monografiei lui Ion Ianosi, Romanul unei drame (Editura Univers, 1991), reeditata sub titlul Tolstoi si subtitlul Romanul unei drame (ed. II - Editura Teora, 1998; ed. III - Editura Ideea Europeana, 2005). Intre o monografie si un studiu introductiv coincidentele sunt cele inevitabile, bio-bibliografice, in schimb difera esentialul: dimensiunile, accentele, finalitatea. Cei interesati de o exegeza sunt altii decat cititorii unui volum de confesiuni intime. Studiul introductiv are un rol ajutator, nu-si propune decat sa faciliteze - ca si restul adnotarilor la volum - impactul cu fascinantul Jurnal tolstoian. Tolstoi si tolstoianismul a fost reprodus de I.I. in finalul celui de-al doilea volum din Autori si opere, purtand subtitlul Cultura rusa, Editura EuroPress Group, 2007.

Carți de acelaș autor: Lev Tolstoi

Cărți Memorii si jurnale

Cărți Biografii, memorii, jurnale