„În sfârșit, m-am uitat mai atent la el. Ce dracu căuta aici? Lisabona se dovedea plină de nepoftiți. – Știu că nu vine. Dar nu știu ce cauți tu aici. Nu te supăra, dar nu ești pe lista mea. Pablo Neruda a zâmbit de parcă i-am făcut un compliment neprețuit: – Dar tu ești pe lista mea, Eliza. Ce? Nu te așteptai la asta? Așa cum tu ai lista ta de amorezi, adorați și aruncați, așa avem și noi listele noastre. – Listele? Câte? – Nesfârșite, nesfârșite. E greu să cooptezi scriitorii pentru orice proiect colectiv, așa că fiecare a ajuns să-și facă propria colecție. Eu am o listă de cititori politici, diverși fascistoizi care mă citesc compulsiv și pe care îi vizitez noaptea la un coniac și o lecție de marxism. Apoi am o altă listă de fetișcane care vor să fac cu ele ce face primăvara cu cireșii, și de tineri timizi blocați în zăpada mieilor. Mai am și o listă de curve cultivate și savanți bântuiți de impostură care – și unii și alții – s-au pierdut în detalii. – Și eu în ce listă sunt? – Tu ești o curvă cultivată și deprimată. ”
Cărți,multe cărți.
