„Urmărind evoluția, transformările viziunii și dezarticularea limbajului, odată cu o anume fracturare a sensului, ordonat după regulile logicii formale, mi s-a întărit, în cazul acestor poezii, scrise de Rolf Bossert în ultimele luni de viață, convingerea că poetul atinge genialitatea, când renunță la orice incursiune rațională în text și scrie, condus de o voce lăuntrică, mai curând sub-rațională, lăsându-se mânată de un curent, venit de neunde, ca un cutremur.” – Nora Iuga
Cărți,multe cărți.
