Profesorul Bent Flyvbjerg (sursa de inspirație a acestei cărți), de la Universitatea Oxford, își bazează o bună parte din opera sa din sfera științelor sociale pe o interpretare modernă a conceptului aristotelian de phronesis (în greaca veche φρόνησῐς, romanizat: phrónēsis), tradus în franceză ca sagacité, și în engleză prin înțelepciune practică sau prudență. În antichitate, prudența era o dimensiunea a moralei, împreună cu moderația, justiția și curajul, aspect care a fost uitat în lumea modernă. „Phronesis este mai mult decât cunoașterea științifică, analitică (episteme), și mai mult decât cunoștințele tehnice sau îndemânarea (tehne), presupunând judecată și decizii luate într-o manieră tipică unui actor social și politic foarte abil.” Profesorul Flyvbjerg pornește de la premisa că putem folosi noțiunea de phronesis ca un răspuns la „războiul științific” dintre științele naturale și științele sociale. Corneliu Vîlsan a realizat că putem folosi phronesis și pentru a aborda criza din sfera marketing-ului, reconciliind teoriile contradictorii din domeniul publicității, înțelegând că toate au atât puncte forte, cât și minusuri.
Cărți,multe cărți.
