În istoria lor tumultuoasă și contradictorie, adesea confiscată și falsificata de literatura de propagandă, România și românii s-au confruntat cu nu puține scene și situații apocaliptice, unele absolut inexplicabile. De multe ori, dintr-o ipocrită „pudoare istorică”, s-a preferat trecerea lor cu vederea sau exilarea lor în paginile îngălbenite de trecerea vremii ale unor cronici și documente de arhivă nefrecventabile. Democratizarea accesului la multe dintre informațiile „clasificate”, „secrete”, petrecută în ultimele decenii, a scos din nou la lumină – chiar dacă una crepusculară! – o serie de întâmplări, dezastre și catastrofe ținute multă vreme sub obroc și ocultate cu bună știință. Poate că acum este momentul să le dezambiguizăm și să încercăm să învățăm ceva din aceste pagini întunecate ale unei istorii vremelnic trunchiate și, poate, legate de magia neagră, de anumite „pedepse divine” primite de poporul nostru... Dar focul nu întotdeauna purifică locurile și oamenii păcătoși, apele revărsate nu spală necurățenia sufletească întinsă asupra țării ca o molimă fără de sfârșit, iar zguduirile care vin din adâncuri nu reușesc întotdeauna să repună în drepturi ordinea naturală a Pământului. Sau cel puțin așa au crezut mulți dintre urmașii victimelor teribilelor cataclisme și dezastre care au răvășit statele române de-a lungul veacurilor...
Cărți,multe cărți.
