Ghidul Vechi al Vrajilor, farmecelor si blestemelor

„Mare e gradina Ta, Doamne!”… dar, atunci cand e vorba (si) de Satana si de interpusii lui, vom putea observa ca „gradina” cu pricina este inca si mai cuprinzatoare, cuprinzand vraji misterioase, dar si practici oculte periculoase, descantece si invocari malefice, farmece si influentari ale ursitei, „facaturi” si „mersul prin fum” etc. Istoric vorbind, de la samanii daci la Mama Omida, vrajitoria a functionat pe aceste taramuri neintrerupt, demonstrand apetitul special pentru supranatural al poporului de pe aceste meleaguri, dar si cortegiul inspaimantator al intamplarilor tragice care au insotit deopotriva magia alba si magia neagra, adesea transformandu-se intr-un reinnoit pariu cu moartea si pierderea sperantei la o posibila Mantuire… Oameni simpli sau oameni insemnati, mireni, dar si inalti prelati, pacatosi, dar si suflete neprihanite – cu totii pot cadea prada blestemelor, afuriseniilor, anatemelor sau – cu un termen liturgic arhaic – „procletiilor”.