Marii cuceritori, cei care au rescris istoria omenirii con-form propriilor ambiții și în concordanță cu geniul lor, adesea declinat malefic, erau ei oameni, supraoameni sau, chiar, zei?!? Alexandru Macedon, bunăoară, era convins că, de fapt, nu era fiul Regelui Filip al II-lea al Macedoniei, ci al lui Zeus. Mama sa, Olimpia, îi repetase asta încă din adolescență, iar marii preoți egipteni susținuseră afirmația și îl declaraseră fără nicio ezitare faraon. Dar s-a dove-dit că nici măcar fiul divinității supreme nu putea goli Cupa lui Hercule, care conținea 12 litri de vin, iar neîn-frântul militar s-a văzut învins de o intoxicație alcoolică (combinată sau cu administrarea de otravă). Napoleon Bonaparte i-a pozat lui Louis David în chip de Cezar, încununat cu lauri de aur, dar a sfârșit pe o insulă pustie din Atlantic. Soliman Magnificul devenise stăpânul mai multor continente și mări însă era, de fapt, condus de o cadână „nu frumoasă, dar isteață și veselă”, Roxelana, fata de preot ortodox ajutându-l sau, uneori, forțându-l să ia numai deciziile convenabile in-tereselor ei. Sunt doar câteva dintre exemplele de mari lideri din ultimele două milenii și jumătate care sunt prezentate în această carte și care dovedesc că, în definitiv, oricine poate cuceri Lumea. Chiar și un anume Mark Zuckeberg...
Cărți,multe cărți.
