Textele adunate in aceasta carte incearca, fiecare in felul sau, sa gandeasca anumite probleme ale politicii. Daca politica pare astazi sa traverseze o eclipsa prelungita, in care apare intr-o pozitie subalterna fata de religie, de economie si chiar fata de drept, e pentru ca, in aceeasi masura in care ea isi pierdea cunostinta propriului rang ontologic, uita sa se mai confrunte cu transformarile care i-au golit progresiv si din interior categoriile si conceptele. Asa se explica de ce, in paginile care urmeaza, paradigme propriu-zis politice sunt cautate in experiente si fenomene care, de obicei, nu sunt considerate politice (sau sunt doar intr-o masura mai mica): viata naturala a oamenilor (acea zoe, odinioara exclusa din domeniul propriu-zis politic) care e repusa, conform diagnosticului biopoliticii foucauldiene, in centrul polis-ului; starea de exceptie (suspendarea temporara a ordinii, care se dovedeste insa a-i constitui structura fundamentala in toate sensurile); lagarul de concentrare (zona de indiferenta intre public si privat si, totodata, matrice ascunsa a spatiului public in care traim); refugiatul care, rupand legatura dintre om si cetatean, devine, din figura marginala, un factor decisiv al crizei statului-natiune modern; limbajul, obiect al unei hipertrofii si, totodata, al unei exproprieri, care definesc politica societatilor democratico-spectaculare in care traim; sfera mijloacelor pure sau a gesturilor (adica a mijloacelor care, chiar ramanand ceea ce sunt, se emancipeaza de relatia lor cu un scop) ca sfera proprie a politicii.
Cărți,multe cărți.
