Teo Cabel e îndrăgostit de metafore la modul nu romanţios, ci vânjos mondial. Lumea din versurile lui este mai ales metai zică, fără să fugă totuși de intersectarea cu realităţile umile. Sensul, însă, este unul cosmic, frământat la modul tăcut. Labirintul și Vasele comunicante sunt reprezentări perfect alese ale acestei irumperi de cavalcade imaginare. Parabole și tablouri baroce enorme cu mici vignette delicate în câte un colţ. Felix Nicolau
Cărți,multe cărți.
