sinaxar nimic geamuri ude tăcere mai înainte de a începe prelungirea dezamăgirii deznădejdiei fricii prăbușirea în pat, nesomnul, ajutorul venit prea târziu… cu sângele ăsta îngroșat trebuie să scriu să mânjesc spaţiile virtuale, pereţii relectorizanţi ai lumii mele în care greul e dus de timp în care totul ameninţă să se sfârșească pentru că nimic nu mai poate începe să siluiesc silabe să târăsc după mine rime împerecheri moarte, împreunări nereușite din care cu braţele înainte și scuturându-se de sânge ca un câine ud ţâșnesc spre mine feţi nenăscuţi cu platoșele lor strălucitoare de ţipete…
Cărți,multe cărți.
