Autorul unui manual nu ar trebui să se conducă după animozităţi, în schimb are voie, după cum cred, să-şi prezinte preferinţele. În cazul meu, ele se îndreaptă spre: istoria Reformei în Polonia şi Lituania, teatrul din perioada veche polonă, frămîntările spirituale de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, care au dat naştere aşa-zisei arte moderne. De altfel, poate că sunt trei domenii în stare să le stîrnească străinilor curiozitatea. Una dintre principalele confesiuni protestante din America, unitarianismul, este moştenitoarea mişcării religioase care a apărut în Polonia şi în Transilvania, iar History of Unitarianism, în două volume, a profesorului Earl Morse Wilbur, este pe jumătate consacrată Poloniei; coloritul şi umorul pieselor poloneze vechi, mai ales ale comediilor „ambulante”, bucură pe oricine; modernismul polonez prezintă analogii în alte ţări şi, vorbind despre el, vorbim totodată despre o răscruce importantă pentru întreaga gîndire contemporană. Am uitat să pomenesc despre încă un impuls care m-a îndemnat să pregătesc acest volum, unul poate decisiv. Repetînd de la un an la altul în faţa studenţilor aceleaşi date (…) este ceva plictisitor. Trimiţîndu-i la manual, poţi avea cu ei mai mult timp pentru dialog şi amuzament, deşi, după cum sper, vor citi această carte nu doar studenţii. Czesław Miłosz
Cărți,multe cărți.
