Cercetarea importantei factorilor culturali pentru sustinerea democratiei a fost pusa in umbra, in Romania si in regiune, de accentul pus pe studiul altor factori considerati importanti pentru democratizarea Romaniei, anume pe factorii economici si institutionali. Performantele net diferite al societatilor postcomuniste in procesul de democratizare, in care Romania prezinta un decalaj important fata de alte foste tari comuniste central europene, dar si diferentele dintre ultimul val de democratizare central si est-european si precedentele valuri de democratizare postbelica, au adus in discutie diferentele culturale dintre aceste societati in termenii capitalului social. Desi acesta a devenit un subiect favorit al sociologiei occidentale in anii '90, capitalul social continua sa fie relativ putin studiat in Romania. Doar eforturile recente ale specialistilor din domeniul stiintelor politice au reusit partial sa explice importanta factorilor culturali pentru democratizarea societatii romanesti si sa integreze cazul Romaniei in marile comparatii la nivel european si mondial. Cartea testeaza in contexte locale, nationale si regionale principalele ipoteze ce leaga democratizarea de elementele esentiale ale capitalului social, care sunt participarea voluntara si increderea sociala. Comparatia realizata pune sub semnul intrebarii optimismul teoriei capitalului social, care este in general creditat cu capacitatea de a promova un cetatean competent politic, participativ si critic. Factorii ce se dovedesc cei mai importanti pentru sustinerea democratiei sunt capitalul uman, in special educatia, dar si resursele economice si atitudinile cetatenilor.
Cărți,multe cărți.
