Prin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu ne poartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de la începuturi şi până în prezent. Autorul, în acest volum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedicaţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, că lingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat a se înţelege că limba română ar fi una de împrumut. Nu putem şti ce anume i-a determinat pe aceştia să conchidă în privinţa unor cuvinte din dicţionarul limbii române că ar avea rădăcini turcice, slave ori din limba latină. Se pare că au uitat că această limbă este vorbită pe întreg arealul ţării, spre deosebire de limba italiană, ce are mai multe dialecte şi idiomuri care diferă de la o provincie la alta.
Cărți,multe cărți.
