Niciun poem gratuit – în stilul vechilor maeştri niponi. Sunt adunate în această carte poeme condiţionate de experienţe semnificative într-o mitologie personală. (Dan Verona) Ada Sofineti poate fi întâlnită acum pe cele mai neaşteptate meridiane, străbătând locuri bine-cuvântate de Dumnezeu, unde istoria pare să-şi piardă gravitaţia sau, dimpotrivă, locuri contaminate de „răutatea zilei“, locuri ale haosului şi ruinei în care umanitatea, amnezică, nu-şi mai află identitatea. Din când în când i se pot citi traseele, escalele după poemele lăsate în urmă: Montreal, New York, Chicago, Orlando, San Francisco, LA, Beirut, Damasc, Delhi, Colombo, Mumbai, Belgrad, Viena. La Tel Aviv, în vecinătatea părinţilor, se înscrie la cursurile Universităţii Tel Aviv, urmând şi cursuri speciale de ebraică. La Universitatea „Saint Louis“ din Madrid o găsim studiind, un semestru, spaniola. Într-un târziu, se aşează în Cipru, la Nicosia. Aici îşi ia licenţa („Cum laudae“) în Ştiinţe Sociale, cu accent pe psihologie şi urmează cursurile de masterat în Sociologie Aplicată. Ciprul devine deodată reşedinţa spre care, demult, fără să ştie, se îndreptau toate drumurile sale, într-o ingenioasă conspiraţie a dragostei. Simte că aici este locul făgăduit de destin. Aici îşi în-cheie studiile, aici îşi găseşte dragostea.
Cărți,multe cărți.
