„poemele grele, adică cele care se cîntăresc mult şi greu, despre care, atunci cînd vorbim despre ele, vorbim despre faptul că nu sunt, se scriu între aceleaşi ziduri groase ale unor cazane subterane, în care îşi duc veacul, într-un mod visceral aproape, deoarece sîngele a fost împins între margini, pînă la ultimele consecinţe, tuberculoşii soldaţii comuniştii preoţii şi amanţi ai războaielor, uneori stăteau atîrnaţi ca liliecii, adevărate cadavre suspendate în vid, dar cu gîtul foarte uşor înclinat înspre cei ce ar fi putut fi în afara zidurilor, înclinare ce se putea datora numai poziţiei lor neobişnuite, cît, mai ales, posibilităţii lor de a fi aplicaţi pe un ştreang al suferinţei sau pe funia erotică a pasiunii pentru politica morţii.”
Cărți,multe cărți.
