La origine o teză de doctorat, de fapt un decupaj teoretizant dintr-o lucrare care-şi propusese iniţial să aşeze sub lupă proza noastră interbelică „subiectivă”, Autenticitatea… lui Ştefan Firică propune o foarte bogată contextualizare, în mai multe cercuri concentrice, a scriiturilor „autenticiste” ale perioadei. Încercând să înţeleagă resorturile mai adânci ale respectivei sau respectivelor tendinţe, autorul optează pentru un interdisciplinarism care-i permite să recurgă la referinţe din toată zona socio-umană. Fără să-şi abandoneze specializarea filologică, el tinde către o formulă larg-integratoare, către – în fond – o variantă personală de „ideocritică” (termen folosit uneori în legătură cu tipul de hermeneutică a conceptelor patentat de către Adrian Marino). Aplicaţiile, analizele de texte vor urma într-un tom secund. Până atunci, studiul teoretic despre „autenticismul” românesc interbelic, cuprinzător, complex, provocator, îl va impune deja pe Ştefan Firică drept unul dintre cei mai interesanţi critici literari şi culturali români de azi. – Ion Bogdan LEFTER Nouă este, în lucrarea lui Ştefan Firică, investigarea autenticismului românesc interbelic în contextul gândirii europene: literară, filosofică, antropologică, etică, psihologică, religioasă. Este de subliniat și de salutat faptul că integrarea comparativă şi contrastivă a autenticismului românesc în ansamblul gândirii europene, făcută până acum nesistematic şi fără amploare, nu creşte și nu scade meritele acestui fenomen; și nici nu reprezintă o diversiune de logică prin care să-i fie scuzate erorile, extremismele etc., după principiul: au mai fost şi la alţii… Prin integrarea lui pe orizontală, autorul aduce o contribuție de prim ordin la explicarea și înțelegerea corectă – epistemologic și, deopotrivă, deontologic – a fenomenului românesc. – Nicolae MECU
Cărți,multe cărți.
