Fenomenul este o notiune extrem de bogata si, in acelasi timp, deosebit de restrinsa. Fenomenul face sa apara varietatea infinita a fiintarii, el face accesibila diversitatea realului de fiecare data in mod diferit; in acelasi timp, el nu este aceasta bogatie, ci doar deschiderea sa prima sau ceea ce ii constituie ?sensul si temeiul?. Perspectiva specifica pe care am abordat-o aici consta in a clarifica rolul pe care ?subiectul? il joaca in orice fenomenalizare. Am vazut ca subiectul nu este un simplu spectator ?in fata? a ceea ce apare (ceea ce i-ar fi redus functia la un simplu martor exterior), ci el intra ?in? structura insasi a fenomenalitatii. (Alexander Schnell)