Umbra ranilor

Poemele sale ar trebui, cred, citite în tandem cu universul său vizual. Un album cu ceea ce a însemnat parcursul de artist al lui Alexandru Constantin Butoi va urma în mod logic. (…) Chipurile imaginate de el, pe care le revăd şi care continuă să mă tulbure, sunt însă vesele şi sprinţare, doldora de întrebări şi de enigme, deci pline de viaţă. Ele sunt plăsmuite de Alexandru Constantin Butoi pentru un drum lung, cum este şi ARTA pe care a servit-o cu majuscule. – Matei Vişniec Ea se oprea mereu Cerșindu-şi ochiul celor din jur ea nu primea altceva decât ecoul acelei procesiuni continue apoi îşi privea tăcută trupul, undeva… peste timp şi ruga arborilor o scria în piele ca un supus discipol se înserase peste aluviunile sângelui şi ea se oprea şi nu se oprea