Cercetarea de faţă încearcă să surprindă într-un cadru precis – cel al Făgăraşului – anumite problematici şi aspecte ce ţin de „limbajul magic” al credinţelor şi ritualurilor din viaţa satului românesc. Ritualitatea domestică performată de către femeile din Dragus nu este îndreptat, în mod necesar, către menţinerea sporului casei şi al familiei. Autoarea vorbeşte despre un „simţ al proprietăţii spirituale la femei” ca despre un „egoism spiritual” care urmăreşte constant şi tacit multiplicarea „aducerilor” în şi minimizarea (dacă nu chiar eliminarea simbolică) a înstrăinărilor din gospodărie. În această perspectivă încărcată cu multiple semnificaţii profunde, unde legăturile ancestrale supravieţuiesc tensiunilor sociale, scriitoarea dezvoltă o abordare inedită, concepută strict ştiinţific.
Cărți,multe cărți.
