Vizionarea TV din România trebuie privită ca un comportament social. Chiar dacă vizionarea drept comportament se realizează de cele mai multe ori individual sau în cadrul familiei, având în vedere tipul de conținut orientat către grupuri, acest conținut creează un comportament de vizionare simultan pentru mase. Or, în aceste referințe, ale studiului comportamentelor de grupuri, se impune o abordare sociologică a vizionării TV. Reverberația aceluiași conținut în social nu rămâne fără urme, iar comportamentul rezultant, cât și însăși vizionarea TV efectivă necesită o abordare științifică, specifică sociologiei. Studiile sociologice ale comunicării în masă poziționează televiziunea ca fiind cel mai important suport de conținut mass-media, având la bază asumpția că ea generează agenda societății. Mutațiile de conținut ale televiziunilor și impactul pe care acestea le generează la nivel societal aduc această instituție, în diverse forme, în atenția cercetătorilor. Cele mai multe abordări încearcă să capteze, dintr-o perspectivă sau alta, „urmele” pe care televiziunea le lasă în spațiul social
Cărți,multe cărți.
