Lucrarea de față reprezintă un instrument de lucru prin care au fost oferite perspective teoretice privind fenomenul raționalității în politică. De asemenea au fost evaluate principale elemente în constituirea unui limbaj politic. Topicul discutat se află într-o zonă de interfață între filosofia limbajului și științele comunicării. Demersul cercetării a fost concentrat cu privire la două obiective abordate sub aspect filosofic. În primul rând am urmărit problema raționalității discutată în filosofia contemporană și în al doilea rând cercetarea de față a urmărit specificul limbajului în sfera politicului. Luând în considerare aceste obiective, lucrarea se încadrează în categoria filosofiei teoretice cu exemplificări în sfera filosofiei limbajului politic. În urma analizei teoretice a celor două fenomene, raționalitate și limbaj politic am ajuns la concluzia că procesul decizional se poate schimba cu ajutorul mecanismelor lingvistice de comunicare bazate pe raporturi de influență, persuasiune și manipulare. În această direcție am observat că elementele lingvistice precum sunt metaforele, metonimiile, analogiile sunt eficiente în mobilizarea auditoriului. Discursul politic nu este întotdeauna unul rațional, ci irațional. Afirm acest aspect deoarece în construcția discursului politic întâlnim adeseori mecanisme ale manipulării emoțiilor. Emoțiile, afectele, impulsivitatea sunt elemente ale unui comportament irațional. Mai precis, am identificat în discursurile politice un limbaj emoțional. În urma acestei idei rezultă că principalul nostru interes s-a concentrat înspre delimitarea limbajului în două categorii: limbaj noțional și limbaj emoțional.
Cărți,multe cărți.
