Ideea fundamentală a autenticităţii pe care se sprijină modelul de roman creat de Camil Petrescu implică acest caracter subiectiv al experienţelor relatate. Ceea ce contează este tonalitatea confesivă pe care mizează întreaga naraţiune, încercând să creeze impresia unui act de comunicare direct, original care să ne facă să utiăm că este doar literatură. În schimbul unei lucidităţi uneori exasperante, personajele nu se pot elibera de această constantă permanentă a devenirii lor: nevoia de absolut. Din sfera idealurilor până în domeniul conduitei, avem de-a face cu o tipologie a nonconformiştilor care refuză până la disperare alegerea de a se supune monotoniei zilnice.
Cărți,multe cărți.
