O abordare de natură cronologică încearcă să treacă în revistă o „sintagmă” de valoare istorică: instituția monarhiei moderne și contemporane (o continuitate constituțională de la Alexandru Ioan Cuza și casa de Hohenzollern-Sigmaringen la regii interbelici ai României) — un ţel fundamental, anume zidirea noii societăţi în cadrul celorlalte naţiuni europene, prin „formularea”unei Românii în care să fie înfăptuite obiectivele generale ale „tripticului unităţii, neatârnării şi modernizării” (cf. Dan Berindei), aceasta din urmă pe toate tărâmurile „vieții cotidiene” carpato-dunărene.
Cărți,multe cărți.
