Criza ecologică cu care ne confruntăm este atât de evidentă încât devine ușor– pentru unii ciudat și înfricoșător de ușor – să facă legăturile necesare și să vadă că totul este interconectat. Aceasta este gândirea ecologică; și cu cât reflectăm mai mult asupra ei, cu atât lumea noastră se deschide mai mult. În mod obişnuit, ne gândim la ecologie ca la ceva care are de a face cu știința sau cu politicile sociale. Însă, așa cum spunea poetul Percy Shelley în legătură cu avansurile științei, „Ne dorim ca facultatea creativă să-și imagineze acele lucruri pe care deja le cunoaștem”. Ecologia pare a fi cu picioarele pe pământ. Ea are de-a face cu încălzirea globală, reciclare și energie solară; are de-a face cu relațiile cotidiene dintre oameni și entități non-umane. Asociem uneori ecologia cu credințe fanatice care au, adesea, un conținut explicit religios: Frontul de eliberare al animalelor sau Pământul pe primul loc! De aceea, fiindcă nu avem încă o lume cu adevărat ecologică, religia își face auzit strigătul cu o voce verde. Cum ar putea să arate o societate ecologică? Care ar fi gândurile unei minți ecologice? Ce fel de artă i-ar plăcea unei persoane înclinate ecologic? Toate aceste întrebări au un lucru în comun: gândirea ecologică.
Cărți,multe cărți.
